Important!

Rugăm respectuos spectatorii noștri să respecte ora începerii spectacolului pentru a evida incomoditățile create în sală din cauza întârzierilor. Cei care totuși întârzie vor fi rugați să se așeze pe locurile rămase libere la balcon până la pauza de antract.

Odată cu începerea baletului, un nobil pe nume Albrecht înfruntă cu tărie o fată tânără, frumoasă, pe nume Giselle.

Albrecht îl conduce pe tânăra fată să creadă că este un fermier pe nume Loys. Giselle se îndrăgostește de bărbat, fără să știe că este deja logodit cu Bathild, fiica ducelui. Ea este de acord să se căsătorească cu bărbatul, în ciuda progreselor romantice ale unui alt țăran, Hilarion, care suspectează că Albrecht este un impostor. Giselle vrea să danseze prost, dar mama ei o avertizează că are o inimă slabă.

Un prinț și anturajul său sunt anunțate în curând de un corn de vânătoare. Când fiica prințului își dă seama că ea și Giselle sunt ambii angajați, îi dă un colier de aur. Hilarion îi spune lui Giselle că Albrecht o înșeală, că este de fapt un nobil. Bathilde îi dezvăluie repede lui Giselle că Albrecht este într-adevăr logodnicul ei. Îngrozit și slab, Giselle se înfurie și moare de o inimă zdrobită. Acolo, baletul devine emoțional.

Al doilea act de balet are loc într-o pădure lângă mormântul lui Giselle.

Regina Wilis-ului fantomatic, fecioarele care au murit de dragoste nerecuperată, le cheamă să-l accepte pe Giselle ca pe una proprie. Când Hilarion se oprește, Wilis îl face să danseze până la moarte. Dar când Albrecht ajunge, Giselle (acum o Wili) dansuri cu el până când puterea lui Wilis se pierde, când ceasul lovește patru.

Realizând că Giselle la salvat, Albrecht strigă la mormânt.

Dirijor — Igor Șavruk, Ucraina

În distribuție:

Giselle — Ada Gonzales, Spania

Prințul Albert — Ionuț Diniță, România

Myrtha – Mariana Anghilinici, Maestru în Artă

Hans - Tudor Tudose, Maestru în Artă

Bertha – Tamara Tiurina

Duke – Igor Gherciu

Bathilde – Svetlana Ivanenco

Wilfried - Ion Moșneaga

Libretul: Vernoy de Saint-Georges

Théophile Gautier şi Jean Coralli

După povestea lui Heinrich Heine

Coregrafia: Jean Coralli, Jules Perrot şi Marius Petipa

Scenografia: Veaceslav Ocunev

Pictor de costume: Irina Press, Maestru în Artă

Conducerea muzicală: Lev Gavrilov, Maestru Emerit al Artelor

Mediatori balet

Tamara Podarueva, Maestru în Artă

Igor Gherciu

Premiera mondială: 28 iunie 1841, la Academia Regală de Muzică din Paris.

Premiera la Chişinău: 19 ianuarie 1963, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet.

Premiera versiunii curente: 30 noiembrie 1985, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti.

Durata spectacolului: 2 ore (o pauză)

ACTUL I

La marginea unei păduri se află casa tinerei Giselle, care locuieşte cu vârstnica ei mamă, Bertha. Este vremea culesului. Pădurarul Hans, îndrăgostit de Giselle, se îndreaptă spre casa fetei, dar se opreşte în drum, la apariţia unui străin. Este contele Albert, însoţit de scutierul său, Wilfried. Visător, contele caută mereu noi aventuri romantice. A zărit-o pe tânăra Giselle, care i-a trezit o puternică pasiune. Ca să nu-şi trădeze rangul, Albert schimbă straiele bogate cu altele simple. Wilfried, care îi ascunde hainele într-o mică colibă, îl sfătuieşte să fie prevăzător. Rămas singur, Albert bate la uşa fetei. Giselle, şi ea îndrăgostită de tânărul necunoscut, îl întâmpină bucuroasă. La îndoielile fetei, Albert rupe o floare şi, numărând petalele, îi arată că soarta va fi fericită. Pe neaşteptate apare pădurarul Hans, prevenind-o pe Giselle că greşeşte prin încrederea faţă de necunoscut. Intervine Albert, care îl alungă pe Hans.

Un grup de tinere îi înconjoară. Sunt prietenele lui Giselle, care se întorc de la culesul viilor. Fericită de dragostea ei pentru Albert, Giselle, într-un dans avântat, îl prezintă drept logodnic, exprimându-şi exuberanţa sentimentelor. În zadar o roagă mama sa să se cruţe, evitând oboseala dansului, pe care Giselle îl face martorul iubirii fără pată pentru Albert. Giselle, bolnavă de inimă, poate fi oricând victima unui asemenea efort. Nepăsătoare, fata nu se poate gândi la nimic rău în aceste clipe.

Din depărtare, sunete de corn anunţă apropierea unui cortegiu de vânătoare. Neobservat, Albert se retrage în pădure, de teamă să nu fie recunoscut. Hans îl urmăreşte, ascunzându-se în micuţa colibă unde şi-a lăsat tânărul hainele bogate. Cortegiul apare în frunte cu nobilul tată al lui Albert şi logodnica lui, Bathilde. Poposind în piaţeta satului, cer ospitalitate chiar de la mama lui Giselle. Fata este impresionată de frumoasele straie ale Bathildei, care, la rându-i se arată cucerită de farmecul naiv al tinerei ţărăncuţe. Vorbindu-i despre viaţa pe care o duce, Giselle îi spune că iubeşte dansul, pentru care are o adevărată pasiune. Pentru a-i mulţumi, căci Giselle îi dansează plină de voioşie, Bathilde îi dăruieşte un lanţ de aur. Ca răspuns, fata îi încredinţează secretul ei – dragostea pentru un tânăr chipeş, cu care s-a şi logodit. Invitaţi să se odihnească, oaspeţii intră în casa lui Giselle.

Contele, îngrijorat de lipsa fiului său, cere lămuriri scutierului, ordonând să vestească din corn semnalul de vânătoare, la care ştie că va răspunde şi Albert. Prudent, scutierul porneşte să-şi caute în pădure stăpânul. Pe furiş, din colibă iese Hans pădurarul, purtând în mînă spada lui Albert şi cornul de vânătoare.

Tinerii se adună în piaţă, pentru a sărbători culesul roadei. În mijlocul lor, Giselle dansează cu înflăcărare, dar Hans o opreşte. Vrea, arătându-i spada, să-i arate adevărata faţă a înşelătorului ei logodnic. Giselle, prea sigură de sentimentele lui Albert, se aruncă la pieptul lui, rugându-l să dezmintă vorbele pădurarului. Când Hans vede că Albert o linişteşte cu vorbe deşarte, sună puternic din corn. La acest semnal, oaspeţii ies din casă, înclinându-se cu respect în faţa lui Albert. Neliniştită, Giselle o întreabă pe Bathilde cine este Albert. La răspunsul acesteia că se află în faţa logodnicului ei, Giselle rupe cu furie lanţul de aur, primit în dar, şi îl aruncă dispreţuitor. Durerea o copleşeşte, mintea ei se întunecă în faţa adevărului crunt. Plângând în hohote, apoi râzând inconştientă, Giselle îşi aduce aminte clipele fericite petrecute cu Albert, jurămintele lor de dragoste. Inima ei bolnavă nu mai rezistă. Într-un ultim elan, Giselle îl îmbrăţişează pe Albert şi se prăbuşeşte, înconjurată de mama şi de prietenii ei îndureraţi. Hans şi Albert îşi dau seama că, fără să vrea, fiecare din ei i-au pricinuit moartea.

ACTUL II

Este noapte. În cimitirul satului, la proaspătul mormânt al lui Giselle, Hans vine în liniştea întunericului să-şi plângă durerea. Foşnete tainice se aud, luminiţe stranii strălucesc pe marginea lacului. Înfricoşat, Hans se retrage. Din misterul nopţii se detaşează o siluetă. Este Myrtha, crăiasa ielelor (în versiunea originală “Willis”). La miezul nopţii vine vremea când ea cheamă, din adâncul pământului, supusele - sufletele triste ale tinerelor care au murit înainte de nuntă.

La ordinul Myrthei, ielele se strâng în jurul mormântului lui Giselle. Firava siluetă a fetei apare, înclinându-se supusă în faţa stăpânei. Dar la auzul unor paşi, ielele se ascund. Albert, însoţit de scutierul său, vine să caute mormântul lui Giselle. Fără să se teamă de cuvintele înspăimântate ale scutierului, Albert rămâne singur lângă mormânt, pentru a plânge pierderea fetei pe care o îndrăgise. În faţa lui apare chipul drag. Albert vrea să o atingă, dar ea dispare. Imaginea ei pare să fie pretutindeni, purtându-l prin aleile cimitirului, prin boschetele înflorite.

Între timp, ielele îl urmăresc pe pădurar, obligându-l să danseze până la epuizare. Voind să-l pedepsească pentru moartea fetei, ele îl chinuiesc, alungându-l mereu, până când Hans se aruncă disperat în apele lacului. Atunci, ielele pornesc în căutarea celuilalt vinovat, Albert. Neîndurătoare în faţa rugăminţii lui Albert de a-l ierta, Myrtha îi porunceşte lui Giselle să danseze cu el. Dincolo de moarte, puterea dragostei lui Giselle îl întăreşte, ajutându-l să reziste dansului istovitor. Ca prin vis, acest dans îl face să retrăiască frânturi din fericirea sa spulberată. Din depărtare se aud ceasurile oraşului, prevestind sosirea zorilor. În negura dimineţii, ielele, pierzându-şi puterea, dispar. Cu inima sfâşiată de durere, Albert îşi ia din nou rămas bun de la Giselle. Imaginea ei se topeşte în neant, rămânând doar o preţioasă amintire în sufletul tânărului chinuit de remuşcări. Copleşit de durerea acestei iubiri, mai puternică decât moartea, Albert se prăbuşeşte pe mormântul lui Giselle.

 Biletele pot fi achiziţionate direct la casa de bilete a teatrului sau prin intermediul Mticket.md și afisha.md. Vă rugăm să verificați informațiile de pe bilet în momentul achiziționării.

*Prin achiziţionarea biletului, cumpărătorul se obligă să accepte şi să respecte următoarele precizări. Biletul poate fi schimbat sau returnat în următoarele situaţii: amânarea sau anularea spectacolului, informarea incorectă a publicului pe site-ul oficial sau pe contul de Facebook al TNOB. Neprezentarea la ora indicată pe bilet, nu dă dreptul la returnarea costului biletului sau la utilizarea sa la o reprezentaţie ulterioară.

*Accesul în sală este permis până la ora de începere a reprezentaţiei. După această oră accesul se face doar la pauză sau în cazul în care sunt locuri libere la balcon.

*În timpul spectacolului, este interzisă folosirea telefoanelor mobile, a aparatelor fotografiat, sau a celor de înregistrare audio/video.

*Pentru asigurarea confortului spectatorilor din sala de spectacole, nu este permis accesul copiilor sub vârsta de 7 ani la reprezentaţiile TNOB.