Dirijor: Andriy Yurkevych, Artist Emerit al Ucrainei
Maestru de Cor: Oleg Cnstantinov, Maestru în Artă
Scenografie: Iurie Matei, Artist al Poporului



Acţiunea are loc în munţii de sud ai Franţei în secolul al XV-lea
ACTUL I
În sudul Franţei, în valea munţilor Voghez, se află castelul lui Rene, rege de Provence. Aici a crescut splendida sa fiică Iolanta, care e oarbă de la naştere şi nu cunoaşte acest adevăr. Din porunca regelui, toţi care o înconjoară păzesc această taină. În fericita sa neştire, Iolanta îşi petrece timpul cu prietenele sale. Însă, de o vreme încoace nişte senzaţii neclare îi tulbură liniştea. Iolanta plânge, o mistuie jalea şi în zadar prietenele sale încearcă s-o înveselească. Regele îl aduce la castel pe renumitul medic mauritan Ebn-Hakia, pentru a o consulta pe fiica sa. Rene aşteaptă cu nerăbdare răspunsul medicului, care este afirmativ - vindecarea este posibilă, dar pentru aceasta Iolanta trebuie să afle adevărul. Însă regele refuză să destăinuie marea taină fiicei sale.
Doi cavaleri abătuţi din drum, Robert şi Vodemon, ajung în grădina castelului. Robert a fost logodit cu Iolanta în copilărie. Însă ei nu s-au văzut niciodată şi el nu ştie că ea este oarbă. Toate gândurile sale sunt îndepărtate spre contesa Matilda de Lotaringia, iar la regele Rene el vine cu rugămintea de a anula logodna cu Iolanta. Între timp, Vodemon se ridică pe terasa minunatei grădini, unde o zăreşte pe Iolanta dormind. Tânărul este fermecat de chipul splendid al fetei, care se trezeşte la exclamaţia de admiraţie, involuntar rostită de Vodemon. Fiori de nelinişte îi cuprind pe cei doi tineri. În inima Iolantei se înfiripă sentimente tulburătoare. Vodemon îşi ia rămas bun de la minunata necunoscută şi o roagă să-i dăruiască în semn de amintire un trandafir roşu. Iolanta îi întinde un trandafir, însă acesta este alb. Îngrozit, cavalerul constată că fata este oarbă. Plin de compasiune pentru ea, Vodemon îi descrie cît de minunată este lumina, veşnica sursă de bucurie şi fericire. Ea rămâne fascinată de cele auzite, şi îşi doreşte din tot sufletul să-şi capete vederea. Apare regele. El este profund indignat din cauza că tânărul cavaler i-a deschis Iolantei taina. Dar medicul Ebn-Hakia îl linişteşte – în sfârşit calea spre tămăduire este deschisă! Regele intuieşte că tinerii sunt îndrăgostiţi şi, folosindu-se de ocazie, îl ameninţă pe Vodemon cu moartea, în caz că tratamentul nu va avea succes. De dragul iubitului, Iolanta este gata la orice suferinţă. Fata începe să vadă. Ea priveşte cu uimire şi admiraţie lumea înconjurătoare. Îl recunoaşte pe tatăl său, pe prietene, pe Vodemon, care de acum înainte va fi apărătorul ei. Toţi cei prezenţi triumfător laudă lumina, sursa vieţii şi a cunoaşterii.