„Hamlet” este, neîndoielnic, cea mai renumită piesă a lui Shakespeare. Pe parcursul ultimelor două secole a fost pusă în scenă, numai în România și Moldova, în limba română, de circa 40 de ori, numărul spectacolelor montate trecând peste 50, cu tot cu cele montate în alte limbi. Evident, la scară mondială s-au înregistrat mii și mii de montări ale acestei capodopere.

Fiecare director de scenă a căutat, firește, să aducă în fața publicului un Hamlet al său, original, marcat de propriile idei, trăiri, sentimente, obsesii, concepții filozofice și politice, experiență artistică, dar și de frământul epocii și al contemporanilor săi.

Sandu Grecu, regizorul acestui nou spectacol, sa remarcat mereu prin actualitatea stringenta a abordării oricărui subiect dramatic, istoric sau de moment. Raportându-se la situația social-politica-dramatica din republica noastră, regizorul plasează protagonistul spectacolului în „Cursa de șoareci”, universul imaginar creat de însuși Hamlet în piesa sa (teatru-în-teatru), menită să-l demaște pe ucigașul propriului părinte. Eroul spectacolului se frământă în această cursă fatală, căutând o ieșire care, din nefericire, n-a existat și nu există.

Din primele minute ale spectacolului, Hamlet, prințul Danemarcei te poartă prin gesturi bine țintite direct în inima poveștii. Acolo, în fața ta, e toată istoria care va duce la povestea bine-cunoscută a lui Hamlet; aceasta se scrie sub ochii tăi, ca un alt spectacol de teatru-în-teatru, corespondentul a ceea ce va fi „Cursa de șoareci”.

Regizorul mută povestea lui Shakespeare într-un „atemporal” an 2018, în Elsinore, în Danemarca. Și în fața publicului se derulează imagini de la magnifica înmormântare, și încet, încet, relațiile încep să se contureze; această reîntoarcere și acest amestec al timpurilor este pariul lui Sandu Grecu. În scene aparent disparate, povestea se repetă iar și iar, la infinit, din vremea Danemarcei lui Shakespeare și până azi, vie, puternică, țintind inima Ființei și, mai ales, situația social-politică din „Danemarca noastră” sfâșiată de aceleași nedreptăți, minciuni și trădări nesfârșite, care ne lipsesc de orice speranță și ne îngroapă viitorul în mormântul negru al ”neistoriei”.

Evitând imaginile tradiționale, regizorul l-a văzut pe Hamlet ca pe un personaj contemporan, despovărat de aura eroică sau vindicativă, lucid și sensibil. Printre interpreți se remarcă deci, în primul rând, Alexandru Crîlov, în rolul lui Hamlet, dar și Irina Rusu în rolul Gertrudei, Regele Uzurpator Claudius, Viorel Cornescu, Sergiu Finiti în rolul lui Polonius, prim ministrul Danemarcei, Olga Anghelici în rolul Opheliei și tatăl lui Hamlet, Igor Mitreanu, precum și ceilalți membri ei echipei: Nina Toderico, Eugeniu Matcovschi, Vadim Zatic, Artiom Oleacu, Elena Negrescu, Alina Popov, Doina Arvat, Gheorghe Guşan, Daniel Ciobanu, Constantin Ghileţchi.

Remarcăm, nu în ultimul rând, costumele realizate de Ecaterina Mihalache și coregrafia, semnată de Dumitru Tanmoșan.